CALCITONÍNĂ s. f. hormon secretat de tiroidă, în metabolismul calciului și al fosforului. (< fr. calcitonine) Vezi definitia »

WATTSECÚNDĂ, wattsecúnde, s. f. (Fiz.) Joule. – Din fr. wattseconde. Vezi definitia »

ALOBIOGENÉZĂ s. f. alternanță a generației sexuale cu cea asexuată. (< fr. allobiogenèse) Vezi definitia »

MOTOÁȘCĂ, motoaște, s. f. (Reg.) Boccea mică, legăturică făcută dintr-o basma cu capetele înnodate, în care se țin sau se transportă obiecte mărunte. – Din ucr. motočka. Vezi definitia »

răchítă (răchíte), s. f. – Numele mai multor specii de salcie (Salix fragilis, S. incana, S. viminalis, S. purpurea). – Var. richită. Sl. rakyta (Miklosich, Slaw. Elem., 42; Cihac, II, 302; Conev 49), cf. bg., sb., cr., slov. rakita, ceh. rakyta, pol. rokita, mag. rakottya. – Der. răchitan, s. m. (plantă, Lythrum salicaria); răchitar, s. m. (fluturele lui Cossus ligniperda); răchitiș, s. n. (mulțime de răchite); răchițea, s. f. (plantă, Vaccinium oxycoccos); răchițică, s. f. (nume de arbuști, Epilobium angustifolium, Elaeagnus angustifolia). Arichiță, s. f. (zer), hapax atestat în Oltenia, poate fi același cuvînt cu răchită, richită și se explică prin obiceiul de a pune brînza pe o împletitură sau un tipar de răchită, cf. it. giunco „răchită”, giuncata „brînză”, fr. jonchée „rogojină de răchită” și „brînză” (după Hasdeu, 1643, din lat. *alicŭla ‹ alica „secară-albă; alac”, cf. P. Papahagi, Notițe etim. 1 și DAR; după Diculescu, Elementele, 453, din lat. *alicula ‹ gr. *ἀλλιϰύλη, din ἄλλιξ „tunică”). Vezi definitia »