DOTAȚIÚNE s.f. v. dotație. Vezi definitia »

póine s.f. pl. (reg.) boabe seci și uscate care se aleg din cereale; gozuri. Vezi definitia »

fătăciúne, fătăciúni, s.f. (reg.) 1. fătat; totalitatea puilor fătați dintr-odată. 2. totalitatea produselor pământului dintr-un an. 3. locul destinat animalelor pentru fătat; fătătoare. 4. organul de fătat al vacii. 5. a doua arătură a țarinei. Vezi definitia »

CERTITÚDINE s. f. siguranță, convingere, încredere deplină. (< fr. certitude, lat. certitudo) Vezi definitia »

uncțiúne s.f. (înv.) 1. ungere. 2. elocvență (ce mișcă inima și îndeamnă la pietate). Vezi definitia »