Definita cuvantului conlocutor
CONLOCUTÓR, -OÁRE s.m. și f. (Rar) Interlocutor. [Cf. it. collocutore].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu conlocutor
BĂNICIOR, băniciori, s.m. (Reg. din Gorj) Măsură de capacitate pentru cereale echivalentă cu o Vezi definitia »
CĂPUITÓR, căpuitoare, s. n. Unealtă de fierărie cu care se execută căpuirea2; buterolă. [Pr.: -pu-i-] – Cf. cap1. Vezi definitia »
OCTUÓR s. n. octet1. (< fr. octuor, germ. Octuor) Vezi definitia »
LOCOMOTÓR, -OÁRE I. adj. (despre mușchi, organe etc.) care servește pentru locomoție. II. s. n. locomotivă cu motor electric. (< fr. locomoteur) Vezi definitia »
RADIOFÓSFOR s. n. Fosfor radioactiv. [Pr.: -di-o-] – Din engl. radiophosphorus. Vezi definitia »