Definita cuvantului conotativ
CONOTATÍV, -Ă adj. Referitor la conotație: (despre sensul cuvintelor) cu valoare suplimentară, care reiese din condițiile sociale sau locale, ale mesajului. [< fr. connotativ].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu conotativ
FOTOOBIECTÍV s.n. Obiectiv fotografic. [Pron. -to-o-. / < germ. Photoobjektiv]. Vezi definitia »
RECITATÍV s. n. gen al muzicii vocal-simfonice care, prin intonația și ritmica vorbirii, se apropie de declamație și care, în operă, precedă sau separă ariile. (< germ. Rezitativ, fr. récitatif, it. recitativo) Vezi definitia »
SOCIOCOGNITÍV, -Ă adj. referitor la aspectul social al proceselor cognitive. (< socio- + cognitiv) Vezi definitia »
APOZITÍV, -Ă adj. Cu caracter de apoziție. [Cf. fr. apositif]. Vezi definitia »
PERMISÍV, -Ă adj. care manifestă o mare toleranță față de comportamentul nonconformist; îngăduitor, tolerant. (< fr. permissif) Vezi definitia »