Definita cuvantului recitativ
RECITATÍV s. n. gen al muzicii vocal-simfonice care, prin intonația și ritmica vorbirii, se apropie de declamație și care, în operă, precedă sau separă ariile. (< germ. Rezitativ, fr. récitatif, it. recitativo)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu recitativ
OLFACTÍV, -Ă adj. referitor la miros, la perceperea mirosurilor. (< fr. olfactif) Vezi definitia »
DENOMINATÍV, -Ă, denominativi, -e, adj., s. n. 1. Adj. Care denumește. ◊ Verb denominativ = verb derivat de la un substantiv sau de la un adjectiv. 2. S. n. Cuvânt derivat de la un substantiv sau de la un adjectiv. – Din fr. dénominatif, lat. denominativus. Vezi definitia »
CONDENSÍV, -Ă adj. care condensează, care rezumă. (< condensa + -iv) Vezi definitia »
DEDUCTÍV, -Ă adj. Care procedează prin deducție. [Cf. lat. deductivus, fr. déductif]. Vezi definitia »
INTERACTÍV, -Ă, interactívi, -e, adj. Referitor la interacțiune, cu caracter de interacțiune. ♦ (Despre regimul de lucru al unui sistem de calcul) Caracterizat prin împărțirea facilităților de calcul între mai mulți utilizatori, aflați în interacțiune permanentă cu sistemul. (< engl. interactive) Vezi definitia »