Definita cuvantului consorțiu
CONSÓRȚIU s.n. I. Participare la domnie în vechea Romă. II. 1. Formă a monopolurilor capitaliste constând în asocierea unor bănci mari sau a unor societăți comerciale pentru efectuarea în comun a unor operații financiare. 2. (Biol.) Ansamblu de organisme legate prin activitatea lor vitală. [Pron. -țiu. / < fr., lat. consortium, cf. germ. Konsortium].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu consorțiu
SUBTERFÚGIU, subterfugii, s. n. (Livr.) Mijloc șiret, abil de a ieși dintr-o situație dificilă; viclenie. – Din fr. subterfuge, lat. subterfugium. Vezi definitia »
calíciu (calícii), s. n. – 1. Învelișul extern al florii. – 2. Vas liturgic, potir. Fr. calice. În terminologia ecleziastică se aude de obicei acel u consonantic, care nu se aude ca termen botanic; în plus, acesta din urmă are pl. caliciuri. Vezi definitia »
BUICLIU, Cristea Ștefan (1857-1916, n. Roman), medic român. Prof. univ. la București. Unul dintre fondatorii medicinii interne românești. Vezi definitia »
arcalíu, arcalíi, s.m. (înv.) om influent, cu credit Vezi definitia »
slăbíu, -íe, adj. (reg.; despre oameni) care este cam slab, lipsit de vitalitate, de putere; debil, firav, plăpând, fragil. Vezi definitia »