POTENȚÁRE, potențări, s. f. Acțiunea de a (se) potența și rezultatul ei. – V. potența. Vezi definitia »

RELIEFÁRE, reliefări, s. f. Acțiunea de a reliefa și rezultatul ei. [Pr.: -li-e-] – V. reliefa. Vezi definitia »

PRONUNȚÁRE, pronunțări, s. f. Acțiunea de a (se) pronunța și rezultatul ei. – V. pronunța. Vezi definitia »

GÂNDÍRE gândiri, s. f. 1. Facultate superioară a creierului omenesc, care reflectă în mod generalizat realitatea obiectivă prin noțiuni, judecăți, teorii etc. ◊ Gândire laterală v. lateral. 2. Factor ideal care constituie reflectarea realității obiective; spirit, conștiință. 3. Idee, gând (1), cuget; meditație, reflecție. 4. Imaginație, fantezie. – V. gândi. Vezi definitia »

OMÍTERE s.f. Acțiunea de a omite și rezultatul ei; omisiune. [< omite]. Vezi definitia »