IRUPȚIÚNE s.f. v. irupție. Vezi definitia »

POLIÉNE s. f. pl. substanțe organice cu mai multe duble legături în molecule. (< fr. polyénes) Vezi definitia »

COMPLEXIÚNE s. f. 1. totalitatea trăsăturilor psihofizice care caracterizează o persoană. ◊ (fig.) înfățișare, aspect. 2. simplocă. (< fr. complexion, lat. complexio) Vezi definitia »

REȚÍNE vb. III. tr. 1. A ține loc, a împiedica de la ceva. ♦ A ține închis, arestat, a priva (pe cineva) de libertate. ♦ tr., refl. (Fig.) A (se) stăpâni, a (se) înfrâna. 2. A ține asupra, a păstra. 3. A rezerva. 4. A opri o parte dintr-o sumă de bani cuvenită cuiva. 5. A ține minte. 6. (Jur.) A se admite de către instanță existența unei stări de fapt pe baza probelor prezentate. [P.i. rețín. / < re- + ține, după fr. retenir]. Vezi definitia »

PENSIÚNE s.f. 1. Întreținere (locuință și masă) primită de cineva într-o casă particulară în schimbul unei sume de bani; (concr.) casă-restaurant în care se dă o asemenea întreținere. 2. V. pensie. [Pron. -si-u-. / < fr. pension]. Vezi definitia »