míe pron. pers. în dativ. Lat. mĭhi (Candrea-Dens., 1099). Se folosește în patru feluri diferite: mie în poziție tare, ca în sp. a mí, și totdeauna împreună cu una dintre celelalte trei forme: mie nu mi-au spus; mi (cu i vocalic), înaintea altor pronume: mi s-a spus, mi l-a dat; mi (cu i consonantic) în poziție enclitică sau proclitică: mi-a adus, dîndu-mi; îmi în următoarele cazuri: îmi pare, îmi aduc aminte, valoare emfatică, față de mi-a duc aminte, pronunțare familiară. Vezi definitia »

HEMIALGÍE s. f. durere limitată la o singură parte a corpului. (< fr. hémialgie) Vezi definitia »

AGLOMERÁȚIE, aglomerații, s. f. Îngrămădire de oameni; îmbulzeală. ♦ Așezare omenească. Satele sunt aglomerații rurale. – Fr. agglomération. Vezi definitia »

bioenergíe (bi-o-) s. f., art. bioenergía, g.-d. art. bioenergíei; pl. bioenergíi, art. bioenergíile Vezi definitia »

EFLUVIÁȚIE s. f. 1. mișcare a unui curent de particule. 2. efluvioterapie. (< fr. effluviation) Vezi definitia »