APOCÉNTRU s. n. punct al orbitei unui corp ceresc unde acesta se află la cea mai mare distanță de corpul central în jurul căruia se mișcă. (< fr. apocentre) Vezi definitia »

EUDIOMÉTRU, eudiometre, s. n. Aparat alcătuit dintr-un tub de sticlă gradat, cu doi electrozi de platină, folosit la analiza volumetrică a gazelor sau la sinteza anumitor substanțe gazoase cu ajutorul descărcărilor electrice. [Pr.: e-u-di-o-] – Din fr. eudiomètre. Vezi definitia »

PULSOMÉTRU s. n. 1. pompă pentru deplasarea apei prin presiunea exercitată asupra acesteia de aburi. 2. sfigmometru. (< fr. pulsomètre) Vezi definitia »

BATIREOMÉTRU s. n. Instrument pentru înregistrarea direcției și vitezei curenților marini. (<fr. bathyrhéomètre) Vezi definitia »

SEISMOMÉTRU s.n. Aparat asemănător cu seismograful, folosit pentru observații directe, fără să înregistreze. [< fr. séismomètre]. Vezi definitia »