Definita cuvantului cooperație
COOPERÁȚIE s.f. 1. Formă de organizare a muncii în care mai multe persoane participă în comun la același proces de muncă sau la diverse procese ale muncii legate între ele. ♦ (În orânduirea socialistă) Asociere a oamenilor muncii în întreprinderi cooperatiste de producție sau de aprovizionare și desfacere. 2. Cooperare. [Gen. -iei, var. cooperațiune s.f. / cf. fr. coopération, it. cooperazione].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu cooperație
PARTÍȚIE s. f. 1. diviziune, separare. 2. (mat.) descompunere a unei mulțimi într-o clasă de submulțimi disjuncte două câte două și a căror reuniune formează mulțimea dată. ◊ (inform.) zonă din memoria internă alocată unei lucrări pe durata prelucării sau unor componente ale sistemului de operare. 3. (lingv. mat.) clasificare a cuvintelor după flexiune, necesară atunci când se tratează partea de vorbire, genul, clasificarea tipologică a limbilor etc. (< fr., engl. partition, lat. partitio) Vezi definitia »
LARINGECTOMÍE s. f. incizie, extirpare a laringelui. (< fr. laryngectomie) Vezi definitia »
BRADILALÍE s. f. Ritm lent de articulare a cuvintelor, care se întâlnește în unele boli nervoase; bradiartrie. – Din fr. bradylalie. Vezi definitia »
TIROIDOTERAPÍE s.f. Folosirea terapeutică a extractului de glandă tiroidă. [Gen. -iei. / < fr. thyroïdothérapie]. Vezi definitia »
EVOCÁȚIE, evocații, s. f. (Rar) Evocare. ♦ Trimitere a unei cauze spre judecare la altă instanță. – Din lat. evocatio, fr. évocation. Vezi definitia »