CIUMĂFÁIE, ciumăfaie, s. f. Plantă erbacee medicinală foarte toxică, cu flori albe și cu semințe negre închise într-o capsulă cu țepi moi; laur (Datura stramonium). [Var.: ciumăfái s. n.] – Cf. magh. csudafa. Vezi definitia »

CALORIMETRÍE s. f. Domeniu al fizicii care se ocupă cu metodele de măsurare a cantităților de căldură. – Din fr. calorimétrie. Vezi definitia »

TRIFALANGÍE s. f. prezența a trei falange la degetul mare. (< engl. triphalangia) Vezi definitia »

CVINÁRIE s. f. v. cvinariu [în DN]. Vezi definitia »

MANGANOMETRÍE s. f. (Chim.) Metodă de analiză volumetrică bazată pe acțiunea oxidantă a permanganatului de potasiu. – Din fr. manganométrie, germ. Manganometrie. Vezi definitia »