MĂRĂCINÍT, -Ă, mărăciniți, -te, adj. Mărăcinos. – Din mărăcine. Vezi definitia »

ÎNVĂLUÍT, -Ă, învăluiți, -te, adj. 1. Înfășurat, învelit², acoperit; fig. (despre voci, sunete etc.) voalat. 2. Încercuit, înconjurat, împresurat. ♦ Fig. Copleșit (de griji); absorbit (de treburi), foarte ocupat. – V. învălui. Vezi definitia »

ILMENÍT s. n. Oxid natural de fier și de titan, care se găsește în unele șisturi cristaline. – Din fr. ilménite. Vezi definitia »

SORÍT¹, sorite, s. n. (Log.) Raționament compus dintr-o serie de silogisme așezate astfel încât atributul unuia să fie subiectul silogismului următor, concluzia având ca subiect subiectul primului silogism și ca atribut atributul penultimului silogism. – Din fr. sorite, lat. sorites. Vezi definitia »

năprătít, -ă, adj. (reg.; despre boli) care copleșește, covârșește pe cineva. Vezi definitia »