MONÓDIC, -Ă adj. (muz.) specific monodiei; pe o singură voce. (< fr. monodique) Vezi definitia »

TÓNIC, -Ă adj. 1. (Despre o vocală, o silabă) Pe care cade accentul. ◊ Accent tonic = accent muzical; (p. ext.) accent expirator sau de intensitate. 2. (Med.; și s.n.) (Substanță, medicament) care întărește organismul, reface forțele; întăritor. // (Și în forma toni-, tono-) Element prim și secund de compunere savantă cu semnificația „întăritor”, „care fortifică”. [< fr. tonique, it. tonico, cf. gr. tonikos]. Vezi definitia »

PERIPNEUMÓNIC, -Ă adj., s.m. și f. (Suferind) de peripneumonie. [Cf. fr. péripneumonique]. Vezi definitia »

ALGÉBRIC, -Ă adj. referitor la algebră. (< fr. algébrique) Vezi definitia »

IDEOGRÁFIC, -Ă adj. Referitor la ideografie; scris cu ideograme. [< fr. idéographique]. Vezi definitia »