Definita cuvantului tonic
TÓNIC, -Ă adj. 1. (Despre o vocală, o silabă) Pe care cade accentul. ◊ Accent tonic = accent muzical; (p. ext.) accent expirator sau de intensitate. 2. (Med.; și s.n.) (Substanță, medicament) care întărește organismul, reface forțele; întăritor. // (Și în forma toni-, tono-) Element prim și secund de compunere savantă cu semnificația „întăritor”, „care fortifică”. [< fr. tonique, it. tonico, cf. gr. tonikos].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu tonic
CANONIC, -Ă, adj. Suma canonică a unei funcții logice este suma mintermenilor corespunzători combinațiilor de intrare din tabelul de adevăr pentru care valoarea de ieșire a funcției este 1. Vezi definitia »
ATARÁXIC, -Ă adj., s. n. (medicament) cu o puternică acțiune calmantă asupra sistemului nervos central. (< fr. ataraxique) Vezi definitia »
HIPIÁTRIC, Ă adj. Referitor la hipiatrie. [Pron. -pi-a-. / < fr. hippiatrique]. Vezi definitia »
PANROMÁNIC, -Ă adj. Referitor la toate popoarele romanice sau neolatine. [Cf. germ. panromanisch]. Vezi definitia »
zburdátic (rar) adj. m. pl. zburdátici; f. zburdátică, pl. zburdátice Vezi definitia »