Definita cuvantului cosmopolit
COSMOPOLÍT, -Ă adj. 1. (Adesea s.) Referitor la cosmopolitism; cu manifestări de cosmopolitism. 2. (În faza preimperialistă) Care ține de mai multe culturi, comun mai multor țări; universal. ♦ (Despre orașe etc.) Pestriț, amestecat (prin componența populației și prin varietatea limbilor vorbite). ♦ (Despre plante) Care are o largă răspândire geografică. [Cf. fr. cosmopolite, it. cosmopolita, gr. kosmopolites < kosmos – univers, polites – cetățean].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu cosmopolit
IERBĂRÍT s. n. Impozit perceput în Țara Românească, în sec. XVII-XVIII, de la negustorii de vite și de la măcelari; impozit perceput pentru pășunatul vitelor. – Iarbă + suf. -ărit. Vezi definitia »
MOȘMONDÍT, -Ă, moșmondiți, -te, adj. (Despre lucruri) Făcut la nimereală, fără îndemânare. ♦ (Adesea substantivat) Care lucrează încet, fără spor; neîndemânatic, mocăit, mocoșit. – V. moșmondi. Vezi definitia »
ȘNIT, șnituri, s. n. 1. Suprafață formată de marginile tăiate ale unei cărți. 2. Marginea liberă a tălpii la încălțăminte. – Din germ. Schnitt. Vezi definitia »
spârcâít, -ă, adj. (reg.) murdărit (cu excremente de pasăre), găinățat. Vezi definitia »
OGOÍT, -Ă, ogoiți, -te, adj. Potolit, liniștit. – V. ogoi2. Vezi definitia »