POLITICÁ, politicale, s. f. (Fam.; mai ales la pl.) Chestiune politică; noutate politică. ♦ Stratagemă. ♦ (Adjectival; rar) Care ține de politică, privitor la politică. – Din ngr. politikí. Vezi definitia »

suplicá (-c, -át), vb. – A se ruga de cineva. Lat. supplicare (sec. XIX), it. supplicare. – Der. suplică, s. f. (cerere, jalbă), din fr. supplique; suplicant, s. m., din it. supplicante. Vezi definitia »

ACIDIFICÁ, acidífic, vb. I. Tranz. și refl. A (se) transforma în acid. – După fr. acidifier. Vezi definitia »

DESJUCÁ vb. I. v. dejuca. Vezi definitia »

DUPLICÁ vb. I. tr. (Rar) A face un duplicat, a dubla. [P.i. dúplic și -chez. / < fr. dupliquer, it., lat. duplicare]. Vezi definitia »