zăgáz (-zuri), s. n. – Stăvilar, baraj. – Var. zăgastru. Format din sb. gaz „vad”, zagazati „a intra în apă”, ca zagat „dig”, de la gat „dig”; cf. jegajne, s. f. (vîrșă), din sb. zagažnja și Cihac, II, 118. – Der. zăgăzui, vb. (a proteja cu un dig; a opri). Vezi definitia »

ABHAZ, -Ă (‹ rus.) s. m. și s. f., adj. 1. S. m. și f. (la m. pl.) Popor care s-a constituit pe teritoriul Abhaziei ♦ Persoană care aparține acestui popor sau este de origine din Abhazia. 2. Adj. Care aparține Abhaziei sau care se referă la abhazi (1). ♦ Limba vorbită de abhazi. Vezi definitia »

iáz (iázuri), s. n. – 1. Zăgaz. – 2. Lac artificial. – 3. Canal, șanț de irigație. Sl. jazŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 53; Cihac, II, 145; Conev 82), cf. bg., sb., cr., pol. jaz, rus. jez. – Der. iazer (var. (i)ezer), s. n. (lac artificial), din sl. (bg., sb., cr., ceh.) jezero; iezi (var. iezeri, iezări), vb. (a stăvili apa prin diguri, a zăgădui; a săpa șanțuri; a inunda); iezitură, s. f. (dig; lac artificial). Cf. Bărbulescu, Iazer și iezer, Arhiva, XXXII, 1-26. Vezi definitia »

TURCOÁZ / TURCOÁZĂ I. adj. inv., s. n. (de) culoare albastră-verzuie. II. s. f. fosfat natural hidratat de aluminiu și cupru, mineral colorat în albastru sau în verde, piatră semiprețioasă; peruzea. (< fr. turquoise) Vezi definitia »

ucáz (-zuri), s. n. – 1. Decret al autorității ruse. – 2. Mandat despotic, decizie care nu admite discuție. Rus. ukaz (Tiktin). Sec. XVIII. Vezi definitia »