IMPRECÁȚIE, imprecații, s. f. (Livr.) Blestem; ocară. ♦ Figură de stil care conține un blestem. – Din fr. imprécation, lat. imprecatio. Vezi definitia »

proznoșénie, proznoșénii, s.f. (înv.) pronunțare. Vezi definitia »

INTERJÉCȚIE s.f. (Gram.) Parte de vorbire neflexibilă fără funcție sintactică și care exprimă stări sufletești sau imită sunete, zgomote etc. [Gen. -iei, var. interjecțiune s.f. / cf. fr. interjection, lat. interiectio]. Vezi definitia »

văsăríe s. f., art. văsăría, g.-d. văsăríi, art. văsăríei Vezi definitia »

PIVOTÁȚIE s. f. pivotare. (< fr. pivotation) Vezi definitia »