Definita cuvantului interjecție
INTERJÉCȚIE s.f. (Gram.) Parte de vorbire neflexibilă fără funcție sintactică și care exprimă stări sufletești sau imită sunete, zgomote etc. [Gen. -iei, var. interjecțiune s.f. / cf. fr. interjection, lat. interiectio].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu interjecție
AVIÁȚIE s.f. 1. Zbor cu ajutorul avioanelor; tehnica acestui zbor. ♦ Disciplină care studiază vehiculele aeriene mai grele decât aerul. 2. Totalitatea avioanelor unei țări, ale unei societăți comerciale etc. ♦ Forță aeriană care înglobează totalitatea avioanelor militare ale unei armate. [Pron. -vi-a-, gen. -iei. / < fr. aviation, it. aviazione, cf. lat. avis – pasăre]. Vezi definitia »
COCAINOMANÍE s. f. folosire abuzivă de cocaină. (< fr. cocaïnomanie) Vezi definitia »
VECINICÍE s. f. v. veșnicie. Vezi definitia »
ANAZOTURÍE s. f. diminuare sau suprimare a azotului în urină. (< fr. anazoturie) Vezi definitia »
spécie (-ii), s. f. – Clasă, categorie de obiecte, animale, plante de același fel. – Var. speță. Lat. species (sec. XIX), var., din it. spezie. – Der. (din fr.) special, adj.; specialist, s. m.; specialitate, s. f.; specializa, vb.; specific, adj.; specifica, vb.; specificativ, adj.; specimen, s. n.; specios, adj. – Cf. spițer. Vezi definitia »