ECONOMÍE, (2, 3) economii, s.f. 1. Ansamblul activităților umane desfășurate în sfera producției, distribuției și consumului bunurilor materiale și serviciilor. ♦ Economie națională strictul necesar în cheltuieli; cumpătare, chibzuială, măsură. 3. (Concr.; la pl.) Bani agonisiți și păstrați pentru satisfacerea anumitor trebuințe. 4. Mod de întocmire, de orânduire a planului sau a părților unei lucrări, ale unei scrieri, ale unei legi etc.; alcătuire, compoziție. [Var.: (înv.) iconomíe, -ii s.f.] – Din fr. économie. Vezi definitia »

TRICOPATÍE s. f. denumire generică pentru bolile părului. (< fr. trichopathie) Vezi definitia »

TERMÍE s.f. 1. (Liv.) Temperatură. 2. (Fiz.) Unitate de măsură a cantității de căldură, egală cu căldura produsă prin transformarea în energie termică a unei unități de lucru mecanic; megacalorie. // Element secund de compunere savantă cu semnificația „căldură”, „temperatură”. [< fr. thermie, it. termia, cf. gr. thermon]. Vezi definitia »

RÁȚIE s. f. 1. cantitate de hrană, apă etc. fixată pe un timp determinat; porție. 2. (mat.) număr constant egal cu diferența, respectiv câtul, a doi termeni consecutivi ai unei progresii aritmetice, respectiv geometrice. (< fr. ration, lat. ratio) Vezi definitia »

SPELEOSTOMÍE s. f. deschidere operatorie a unei caverne pulmonare tuberculoase. (< fr. spéléostomie) Vezi definitia »