GEOGONÍE s. f. geogenie. (< germ. Geogonie) Vezi definitia »

HELIOCROMÍE s. f. (Poligr.) Tipar adânc, policrom. [Pr.: -li-o-] – Din fr. héliochromie. Vezi definitia »

IZOTIPÍE s.f. Proprietate a unor substanțe chimice de a cristaliza în aceleași forme, fără a forma cristale mixte. [Gen. -iei, var. isotipie s.f. / < fr. isotypie]. Vezi definitia »

șipcăríe s.f. (reg.; cu sens colectiv) mulțime, grămadă de șipci. Vezi definitia »

DEPOZÍȚIE, depoziții, s. f. Declarație a unui martor în fața unui organ de jurisdicție sau de urmărire penală cu privire la fapte ce-i sunt cunoscute prin propriile-i simțuri (văz, auz) și de natură să aducă lămuriri în pricina respectivă; mărturie. [Var.: depozițiúne s. f.] – Din fr. déposition, lat. depositio, -onis. Vezi definitia »