MÍNUS, (l, 2) minusuri, s. n., (3) adv. 1. S. n. Semn de forma unei liniuțe orizontale, folosit pentru indicarea operației de scădere sau pentru caracterizarea numerelor sau mărimilor negative. 2. S. n. Deficit, lipsă. 3. Adv. Mai puțin, fără. – Din lat. minus. Vezi definitia »

SPUS, (rar) spusuri, s. n. Faptul de a spune; povestire. Sunt tari feciori la spusuri, dar slabi la făptuit (COȘBUC). Vezi definitia »

CÁMPUS, campusuri, s. n. Complex universitar cuprinzând construcții și dotări pentru învățământ, cercetare, locuit, agrement etc. – Din engl. campus. Vezi definitia »

JUXTAPÚS, -Ă, juxtapuși, -se, adj. Pus alături unul de altul; alăturat. ◊ (Gram.) Legat prin juxtapunere; paratactic. – V. juxtapune. Vezi definitia »

SEMIPRODÚS s. n. semifabricat. (< fr. semi-produit) Vezi definitia »