PRÁCTICĂ s.f. 1. Activitatea oamenilor îndreptată spre crearea condițiilor necesare existenței și dezvoltării societății, în primul rând procesul producției materiale. ♦ Aplicare și verificare pe teren a cunoștințelor teoretice dobândite într-un domeniu oarecare. 2. Ansamblu de metode și de procedee aplicate și verificate efectiv. 3. Experiență, rutină. 4. Exercitarea unei profesiuni; profesare. [Pl. -ci. / cf. germ. Praktik, fr. pratique < lat. practicus, gr. praktikos]. Vezi definitia »

FARÉTRĂ, faretre, s. f. (Rar) Tolbă de săgeți. – Din lat. pharetra. Vezi definitia »

GLABÉLĂ s.f. (Anat.) Regiune cuprinsă între sprâncene. [< fr. glabelle]. Vezi definitia »

TRANSHUMÁNȚĂ, transhumanțe, s. f. Migrație periodică a păstorilor și a turmelor (de oi), primăvara de la șes la munte sau de la sud spre nord și toamna de la munte la șes sau de la nord spre sud, în vederea asigurării hranei pentru animale. – Din fr. transhumance. Vezi definitia »

tráșcă, trăști, s.f. (reg.) ferăstrău pentru tăiat bârne, butuci. Vezi definitia »