EMPIRIOCRITICÍSM s. n. Curent filozofic pozitivist de la sfârșitul sec. XIX, care nega existența obiectivă a lumii materiale și considera lucrurile ca fenomene ale conștiinței, ca simple complexe de senzații; machism. [Pr.: -ri-o-] – Din rus. empiriokritițizm. Vezi definitia »

STAHANOVÍSM s. n. (În fosta U.R.S.S. și sateliții comuniști) Metodă de lucru bazată pe o mai bună exploatare a inițiativelor și a experienței profesionale ale muncitorilor și, în paralel, pe spiritul de emulație, cu scopul de a mări capacitatea de producție. (n. pr. Stahanov + suf. -ism; cf. fr. stakhanovisme, engl. Stakhanovism; v. et. la stahanovist) [TLF, MW] Vezi definitia »

STEREOTIPÍSM s. n. caracter stereotip, banal; stereotipie (3). (< it. stereotipismo) Vezi definitia »

NEOPITAGORÍSM s.n. Sistem filozofic de origine alexandrină, care imită pe acela al lui Pitagora. [Cf. fr. néo-pythagorisme]. Vezi definitia »

BABUVÍSM s. n. Curent utopic egalitar, creat de Babeuf. – Din fr. babouvisme. Vezi definitia »