Definita cuvantului empiriocriticism
EMPIRIOCRITICÍSM s. n. Curent filozofic pozitivist de la sfârșitul sec. XIX, care nega existența obiectivă a lumii materiale și considera lucrurile ca fenomene ale conștiinței, ca simple complexe de senzații; machism. [Pr.: -ri-o-] – Din rus. empiriokritițizm.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu empiriocriticism
MOBILÍSM s. n. 1. caracter mobil. 2. teorie care susține că scoarța terestră este în continuă mișcare. (< fr. mobilisme) Vezi definitia »
CITADINÍSM s.n. Caracter citadin. [Cf. it. cittadinismo]. Vezi definitia »
DÉISM s. n. orientare filozofico-religioasă care recunoaște existența lui Dumnezeu numai ca o cauză primară, impersonală a lumii, respingând însă ideea întruchipării lui într-o persoană și a intervenției sale în desfășurarea ulterioară a fenomenelor din univers. (< fr. déisme) Vezi definitia »
autoturism masina Vezi definitia »
ANABAPTÍSM s. n. sectă religioasă care nu recunoaște valoarea botezului. (< fr. anabaptisme) Vezi definitia »