CARILÓN s.n. Instrument muzical la care se pot executa arii cu ajutorul unor clopote sau al unor lame acordate la anumite tonuri. [Pl. -nuri. / < fr. carillon]. Vezi definitia »

BEDÓN s. n. (muz.) tobă mare. (< fr. bedon) Vezi definitia »

OSTEOFLEGMÓN s. n. supurație osoasă a periostului cu invadarea inflamatorie a țesuturilor învecinate. (< fr. ostéophlegmon) Vezi definitia »

-ON suf. 1. (fiz.) „corpuscul nucleonic”. 2. (biol.) „unitate funcțională”. (< fr. -on) Vezi definitia »

telefón (-oáne), s. n. – 1. Aparat care permite convorbirile la distanță. – 2. (Arg.) Auz, ureche. Fr. téléphone. Instalat în București în 1885, în Iași în 1886. – Der. (din fr.) telefonic, adj.; telefona, vb.; telefonie, s. f.; telefonist, s. m., etc. Vezi definitia »