ANCORĂ, ancore, s. f. 1. Piesă grea de metal cu brațele ca niște gheare, care se coboară cu un lanț, o frânghie sau o parâmă de pe o navă în fundul apei, unde se agață pentru a ține nava în loc. ◊ Expr. A arunca ancora = a ancora; a se opri. A ridica ancora = a pleca în călătorie (cu o navă). 2. Bară (de metal) în formă de T sau de X care împiedică un zid să se dărâme. ♦ Cablu care fixează stâlpi, coșuri înalte de fabrică. – Din it., lat. ancora. Vezi definitia »

BLÚZĂ, bluze, s. f. îmbrăcăminte pentru partea superioară a corpului, asemănătoare cu o cămașă bărbătească. – Din fr. blouse. Vezi definitia »

SERVOCOMÁNDĂ s.f. Mecanism auxiliar servind pentru a înlocui prin amplificare forța musculară a omului necesară funcționării unui ansamblu. [Cf. fr. servocommande]. Vezi definitia »

GINGIVÍTĂ, gingivite, s. f. Boală care constă în inflamația gingiilor. – Din fr. gingivite. Vezi definitia »

FARANDÓLĂ s.f. Vechi dans provensal cu mișcare moderată în care dansatorii formează un lanț; melodia acestui dans. [< fr. farandole, cf. prov. farandolo]. Vezi definitia »