ștab (ștaburi), s. n. – 1. (Înv.) Stat Major. – 2. (S. m.) Ofițer din Statul Major. Germ. Stab, prin intermediul rus. štab (Candrea). Este dubletul lui șteap, s. m. (spin, mărăcine), prin intermediul săs. stap (Drăganu, Dacor., III, 709; cf. Graur, BL, III, 43), cf. sb. štap, rus. štepa (în Munt., mai curînd în forma ștep). Vezi definitia »

pîrcăláb (pârcălábi), s. m. – 1. În Mold., boier, administrator al unei cetăți sau al unei fortărețe, căpitan și guvernator al unei provincii, atestat de la 1488. – 2. În Munt. și Trans., strîngător de biruri. Germ. Burggraf (‹ burcgrâve), prin intermediul mag. porkoláb (Miklosich, Fremdw., 119; Cihac, II, 520; Gáldi, Dict., 95). – Der. pîrcălăbeasă (var. pîrcălăboaie, pîrcălăbiță), s. f. (soția pîrcălabului); pîrcălăbie, s. f. (funcția de pîrcălab; instituția condusă de pîrcălab); pîrcălăbesc, adj. (de pîrcălab). Vezi definitia »

chitáb, chitáburi, s.n. (înv.) 1. scrisoare oficială, act autentic. 2. carte veche, bucoavnă, terfelog. Vezi definitia »

abþibíld s. n., pl. abþibílduri Dicþionar de neologisme 1. mic desen colorat gumat pe o parte, care se aplicã pe o suprafaþã netedã. 2. (fam.; pl.) nimicuri, mãrunþiºuri; mici ºmecherii. (<germ. Abziehbild) Dicþionar explicativ ABÞIBÍLD ŭri n. Desen colorat aplicat prin lipire pe o suprafaþã netedã. /<germ. Vezi definitia »

ASTROLÁB s.n. Instrument pentru măsurarea poziției aștrilor și a înălțimii lor deasupra orizontului. [Pl. -be, -buri. / < fr. astrolabe, cf. it. astrolabio < gr. astron – astru, lambanein – a lua]. Vezi definitia »