jghiáb (-buri), s. n. – 1. Canal, conductă deschise în partea superioară, ce permit scurgerea unui lichid. – 2. Streașină. – 3. Canal de irigație. – 4. Șanț de scurgere, rigolă. – 5. Albie, copaie. – 6. Crestătură, scobitură, adîncitură. – 7. Trecătoare, chei, pas îngust între doi munți. – 8. (Trans.) Sicriu. – Var. sghiab. Sl. žlĕbŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 51; Cihac, II, 157; Conev 82), cf. bg., sb., cr. žleb, ceh. žlab, pol. žlob, rus. žolob. Din același cuvînt sl. provine mag. zsilip, zselép, de unde jilip, s. n. (jgheab de moară; jgheab ce folosește pentru scoaterea, prin alunecare, a buștenilor tăiați la munte), dublet al cuvîntului anterior (Cihac, II, 510; Gáldi, Dict., 140; după Miklosich, Slaw. Elem., 22, direct din sl.). Der. jghebui, vb. (a face jgheab); înjgheba, vb. (a asambla; a alcătui, a face ceva; a aranja, a repara). Aceleiași familii pare a-i aparține jilapiță, s. f. (Banat, lapoviță), cf. sb. žljebica „adîncitură a buzei de sus”. Vezi definitia »

CRAB, crabi, s. m. Nume dat mai multor specii de animale crustacee marine, cu zece picioare, cu abdomenul scurt și îndoit sub cefalotoracele mare și turtit; mai cunoscută este o specie din Marea Neagră, cu carnea foarte gustoasă (Carcinus moenas). – Din fr. crabe. Vezi definitia »

CRAB s. m. crustaceu decapod marin cu abdomenul scurt și îndoit sub cefalotorace. (< fr. crabe) Vezi definitia »

PÂRCĂLÁB, pârcălabi, s. m. 1. Titlu dat în evul mediu, în țările românești, persoanelor însărcinate cu conducerea unui județ, a unui ținut, a unei cetăți, având atribuții militare, administrative și judecătorești; persoană care purta acest titlu. 2. Administrator al satelor boierești și mănăstirești, în evul mediu; (mai târziu) primar (rural). ♦ Strângător de biruri, perceptor rural. 3. (Reg.) Comandant al unei închisori; temnicer. – Din magh. porkoláb. Vezi definitia »

HEXASILÁB adj., s. n. (vers) din șase silabe. (< fr. hexasyllabe) Vezi definitia »