Definita cuvantului culminativ
CULMINATÍV, -Ă adj. (Liv.) Culminant. [< culmina + -(t)iv].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu culminativ
SUPRANORMATÍV, -Ă adj. Care este peste normă, în afara normei. [< supra- + normativ]. Vezi definitia »
INTROSPECTÍV, -Ă, introspectivi, -e, adj. Care se folosește de introspecție, bazat pe introspecție, care ține de introspecție, care se referă la introspecție. – Din fr. introspectif. Vezi definitia »
ADMINISTRATÍV, -Ă, administrativi, -e, adj. Care aparține administrației, privitor la administrație. ♦ Care emană de la un organ de administrație. ◊ Pe cale administrativă = prin organele administrației de stat. – Din fr. administratif, lat. administrativus. Vezi definitia »
PROCLAMATÍV, -Ă, proclamativi, -e, adj. (Rar) Care proclamă ceva. – Proclama + suf. -(a)tiv. Vezi definitia »
KEDÍV, kedívi, s.m. Titlu purtat de viceregii Egiptului între 1867 și 1914. (cf. fr. khédive) [def. MDN] Vezi definitia »