GLAUCO- elem. „verde marin”. (< fr. glauco-, cf. gr. glaukos) Vezi definitia »

GRÉCO s. n. motiv ornamental inspirat de la grecii antici, ca bordură în țesuturi de mobilă, la fețe de masă etc. (< fr. grecque, it. greca) Vezi definitia »

SIRÓCO s.n. Vânt uscat și fierbinte care bate în țările mediteraneene. [Scris și sirocco. / cf. fr. sirocco, it. scirocco < cuv. arab]. Vezi definitia »

FRÉSCO s. n. Țesătură din fire subțiri de lână, uni sau cu efecte de culori, întrebuințată mai ales pentru confecționarea îmbrăcămintei de vară. – Din it. fresco. Vezi definitia »

ROCOCÓ adj. invar. 1. Stil rococo (și s.n.) = stil de ornamentație de origine franceză răspândit în sec. XVIII, care se caracterizează printr-o deosebită bogăție a decorului, prin tendința spre asimetrie și spre complicare a planurilor arhitectonice, printr-o cromatică bogată etc. V. rocaille. 2. Stil în istoria literară de la sfârșitul sec. XVIII care implică, pe de o parte, înclinația spre anume genuri și specii, iar pe de alta, o manieră și anumite modalități specifice ale expresiei. 3. (Fig.) Extravagant, ieșit din comun. [< fr. rococo, cf. rocaille – pietriș]. Vezi definitia »