DOLIHOCOLÓN s.n. (Med.) Alungirea anormală a colonului. [< fr. dolichocôlon, cf. gr. dolichos – alungit, kolon – intestin gros]. Vezi definitia »

TALIÓN s. n. pedeapsă, răzbunare în tratarea vinovatului în același chip în care a procedat și el cu victima. ◊ legea talionului = lege penală la unele popoare din vechime, potrivit căreia vinovatul era tratat în același chip în care a procedat cu victima sa. (< fr. talion) Vezi definitia »

SLAVÓN, -Ă adj. referitor la slavi, care aparține slavilor. ◊ (s. f.) limbă literară dezvoltată din vechea slavă. ◊ (despre caractere grafice) chirilic. (< fr. slavon) Vezi definitia »

NATRÓN s.m. (Chim.) Carbonat hidratat natural de sodiu. [Cf. germ. Natron, fr., sp. natron < ar. natrun]. Vezi definitia »

GONIÓN s.n. (Anat.) Unghi facial format de ramurile orizontale și cele verticale ale maxilarului inferior. [Pron. -ni-on. / < fr. gonion, cf. gr. gonia – unghi]. Vezi definitia »