prișcălít s.n. (reg.) lovire sau plesnire cu prișcala, cu o nuia sau cu șfichiul biciului. Vezi definitia »

VITRÍT s. n. 1. component macroscopic principal al cărbunilor, negru, lucios și compact; vitren. 2. material sticlos, izolant între soclul becurilor electrice și capsă. (< germ. Vitrit) Vezi definitia »

SEMIPARAZÍT s.m. Organism adaptat la viața de parazit, dar care în cursul dezvoltării lui trăiește și ca saprofit. [< semi- + parazit, după fr. demi-parasite]. Vezi definitia »

ALEXANDRÍT s. n. crisoberil. (< germ. Alexandrit, fr. alexandrite) Vezi definitia »

ÎNMREJUÍT, -Ă, înmrejuiți, -te, adj. Prins în mreajă. – Din în- + mreajă. Vezi definitia »