MELÍC s. n. (Reg.) Nărav, obicei prost (la animale). Ex.: spunem că un cal are melic, atunci când lovește cu piciorul, când mușcă sau când, înhămat fiind, se sperie de obiectele care-i apar în raza vizuală, devenind greu de controlat. Termenul este frecvent folosit în satele de pe valea Vâlsanului, județul Argeș. Vezi definitia »

SPÁSTIC, -Ă, spastici, -ce, adj. (Med.) Spasmodic. – Din fr. spastique. Vezi definitia »

BAZÁLTIC, -Ă, bazaltici, -ce, adj. Care conține bazalt, de bazalt. – Din fr. basaltique. Vezi definitia »

PARACLÍNIC, -Ă adj. În afara clinicii. [Et. incertă]. Vezi definitia »

HIDRÓPIC, -Ă adj., s. m. f. (suferind) de hidropizie. (< fr. hydropique) Vezi definitia »