fald (fálduri), s. n. – Pliu, cută. – Var. faldur. Pol. fald, rus. falda (Cihac, II, 107; Sanzewitsch 202), din germ. Falte. Var. este un sing. reconstituit pe baza pl. Se folosește mai ales la pl., pentru a desemna ansamblul artistic de pliuri al unui material asemănător cu postavul. Vezi definitia »

MANIFÓLD s. n.. 1. carnet de note, de facturi etc. cu cotor. 2. (tehn.) colector; conductă de aducție. ◊ claviatură. (< engl. manifold) Vezi definitia »

ȘOLD, șolduri, s. n. Parte a corpului omenesc situată între mijloc și coapsă; regiune anatomică corespunzătoare articulației membrelor inferioare cu trunchiul. ◊ Loc. adj. și adv. Într-un șold = (aplecat) într-o parte, strâmb. ◊ Expr. Cu mâna (sau cu mâinile) în șold (sau în șolduri) = fără a întâmpina nici o greutate, fără nici o grijă, în voie. A sta cu mâinile în șolduri = a nu face nimic, a pierde vremea. (Fam.) A-și pune mâinile în șold (sau în șolduri) = a se certa, a face scandal. ♦ P. anal. Parte a corpului animalelor care corespunde articulației picioarelor cu trunchiul. ♦ Fig. Coastă, povârniș. – Cf. pol. szoldra. Vezi definitia »

ARNOLD [a:nəld], Matthew (1822-1888), poet și critic literar englez. Lirică elegiacă și reflexivă („Empedocle pe Etna”, „Poeme noi”). Reprezentant de seamă al culturii victoriene, a pledat în eseurile sale pentru echilibru și seriozitate în literatură, morală și societate („Eseuri critice”). Vezi definitia »

BLOOMFIELD [blúmfi:ld], Leonard (1887-1949), lingvist american. Creator al școlii structuraliste descriptive; s-a ocupat de lingvistica generală („Limbajul”), de unele limbi indo-europene și de limbile indiene din America. Vezi definitia »