HEMIATROFÍE s. f. atrofie limitată la o jumătate a corpului sau a unui organ. (< fr. hémiatrophie) Vezi definitia »

PARACOLÍE s. f. tulburare a secreției biliare datorită unei acțiuni reflexe asupra nervilor secretori. (< fr. paracholie) Vezi definitia »

CONOTÁȚIE, conotații, s. f. (Lingv.) Sens suplimentar (față de denotație) al unui cuvânt adesea figurat, rezultat din experiența personală, din context. ♦ Semnificație. – Din fr. connotation. Vezi definitia »

ZOOFITOLOGÍE s.f. Știință care se ocupă cu studiul zoofitelor. [g.-d. art. zoofitologíei] (cf. fr. zoophytologie, engl. zoophytology) Vezi definitia »

ACATAGRAFÍE s. f. tulburare a comunicării scrise constând în așezarea greșită a cuvintelor în scris. (< fr. acatagraphie) Vezi definitia »