INELÁR, -Ă, inelari, -e, adj., s. m., s. n. 1. Adj. Care are aspectul unui inel (1). 2. S. m. Fluture dăunător, de culoare galbenă-cafenie, care depune ouă în formă de inel (1) pe ramurile pomilor fructiferi și ale stejarilor și a cărui larvă provoacă mari pagube (Malacosoma neustria). 3. S. n. Degetul aflat între degetul mijlociu și cel mic, pe care se poartă, de obicei, inelul. 4. S. m. (Rar) Fabricant sau vânzător de inele. – Inel + suf. -ar. Vezi definitia »

DUBĂLÁR, dubălari, s. m. (Reg.) Tăbăcar. – Dub(e)ală + suf. -ar. Vezi definitia »

icosár (icosári), s. m. – Monedă turcească de 20 piaștri. – Var. icusar. Mr. icusar. Ngr. εἰϰοσάρι „de douzeci”, calc după tc. irmilik, V. irmilic (Tiktin; DAR; Gáldi 197). Vezi definitia »

MICROMOLECULÁR, -Ă adj. (despre substanțe) alcătuit din micromolecule. (< fr. micromoléculaire) Vezi definitia »

ARĂMÁR, arămari, s. m. Persoană care lucrează sau vinde obiecte de aramă. – Aramă + suf. -ar. Vezi definitia »