CLACÁJ, clacaje, s. n. Faptul de a claca; întindere, ruptură sau leziune a tendoanelor ori a ligamentelor de la picioare, apărute în urma unui efort fizic. – Din fr. claquage. Vezi definitia »

BRICHETÁJ s. n. brichetare. (< fr. brequetage) Vezi definitia »

FOITÁJ, foitaje, s. n. Aluat franțuzesc.[Pr.: fo-i-] – Din fr. feuilletage (după foaie). Vezi definitia »

BUCLÁJ s. n. (despre lână, stofe) faptul de a fi buclat. ◊ totalitatea buclelor de pe suprafața unei pielicele de miel. (< fr. bouclage) Vezi definitia »

CORSÁJ s. n. parte a unei rochii care acoperă bustul. (< fr. corsage) Vezi definitia »