VIRÁJ, viraje, s. n. 1. Faptul de a vira, de a(-și) schimba direcția de mers; cotire. ♦ Porțiune curbă de șosea cu rază de curbură mică. 2. (Chim.) Schimbare a culorii unei substanțe cu ajutorul unui reactiv; schimbare a culorii unui pozitiv fotografic. [Pl. și: virajuri. – Var.: (rar) virágiu s. n.] – Din fr. virage. Vezi definitia »

CODÁJ s. n. codare. (< fr. codage) Vezi definitia »

niráj s.m. (reg.; în sintagmă) nirajul morii = pârâul miorii. Vezi definitia »

EVITÁJ s. n. evitare (2). (< fr. évitage) Vezi definitia »

COLMATÁJ s.n. Colmatare. [< fr. colmatage]. Vezi definitia »