pângăriciúne, pângăriciúni, s.f. (înv. și reg.) 1. păcat. 2. lucru murdar, scârbos; spurcăciune, pângăritură. 3. aliment interzis de biserică în perioada postului. 4. mâncare gătită prost, care produce scârbă. 5. om care vorbește urât, necuviincios; pângâritură. 6. persoană care mănâncă de dulce în zilele de post. Vezi definitia »

PREEMȚIÚNE s.f. (Jur.) Drept de preemțiune = dreptul de care se bucură cineva prin lege de a fi preferat în calitate de cumpărător al unui bun. [Cf. fr. préemption, lat. prae – înainte, emptio – cumpărare]. Vezi definitia »

COMOȚIÚNE s.f. v. comoție. Vezi definitia »

străpúne, străpún, vb. III (înv.) 1. a mișca, a scoate din locul în care se găsește și a așeza în alt loc; a deplasa, a muta, a strămuta, a disloca. 2. a transforma. Vezi definitia »

ECHITAȚIÚNE s.f. v. echitație. Vezi definitia »