FÍNE s. m. sfârșit. ♦ în ~ = în sfârșit; (muz.) al ~ = până la capăt. (< it. fine) Vezi definitia »

SÍNE pron. refl. (Forma accentuată de acuz. pers. 3 pentru toate genurile și numerele; uneori întărit prin „însuși”) 1. (Precedat de prep. „pe” sau înv. „pre”, având funcție de complement direct al unui verb reflexiv) Numai pe sine nu se vede. 2. (Precedat de prepoziții, are funcție de atribut, de complement indirect sau de complement circumstanțial) Păstrează totul pentru sine însăși. ◊ Expr. De la sine = fără ajutorul sau intervenția cuiva, prin propriile forțe; din proprie inițiativă. (Substantivat) În sinea mea (sau a ta etc.) = în propria conștiință, în gând. – Lat. se (după mine, tine). Vezi definitia »

ARSÍNE s.f.pl. Nume dat unor compuși organici (folosiți ca gaze de luptă strănutătoare) care au arsenic în compoziție. [< fr. arsines]. Vezi definitia »

ZBURDĂCIÚNE s.f., g.-d. art. zburdăciúnii; (manifestări) pl. zburdăciúni Vezi definitia »

necăciúne, necăciúni, s.f. (înv.) înnecăciune. Vezi definitia »