Definita cuvantului decuman
DECUMÁN, -Ă adj. (Ant.; despre pământuri) Care aparținea statului roman și pentru care colonii plăteau a zecea parte din venit. ◊ Poartă decumană = poartă a unui castru sau a unei tabere romane situată în partea opusă inamicului și în dreptul căreia se afla cohorta a zecea. [< lat. decumanus – al zecelea, cf. fr. décuman].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu decuman
PERIPATETICIÁN, peripateticieni, s. m. Adept al peripatetismului, p. ext. intelectual căruia îi place să discute plimbându-se. [Pr.: -ci-an] – Din fr. péripatéticien. Vezi definitia »
ORTOMÁN, -Ă, ortomani, -e, adj. (Mai ales în poezia pop.; adesea substantivat) 1. (Despre ciobani) Bogat (în turme). 2. (Despre haiduci) Chipeș, viteaz, mândru; ortomănos. 3. (Despre cai) Care aleargă bine; sprinten, focos. [Var.: iortomán, -ă, iortománi, -e adj.] – Et. nec. Vezi definitia »
TARSIÁN, -Ă, tarsieni, -e, adj. Care aparține tarsului, al tarsului, privitor la tars. [Pr.: -si-an] – Din fr. tarsien. Vezi definitia »
VALENCIÁN, -Ă SI-/ adj., s. m. f. (locuitor) din Valencia (Spania). ◊ (s. n.) dialect catalan occidental. (< fr. valencien) Vezi definitia »
AGROZOOTEHNICIÁN, -Ă s. m. f. specialist în agrozootehnică. (< agrozootehnică + -ian) Vezi definitia »