SUSPÉNSIE s. f. 1. întrerupere (intenționată) a șirului gândirii, a comunicării. ♦ în ~ = suspendat temporar, amânat. 2. sistem format din particule solide foarte fine care se găsesc în echilibru într-un lichid. 3. mod de susținere a echipamentului mobil al unui instrument; piesele care susțin acest echipament. ◊ legătură elastică dintr-un sistem tehnic și reazemul lui, care amortizează zguduirile mai mari. (< fr. suspension, lat. suspensio) Vezi definitia »

DÁLIE, dalii, s. f. Plantă decorativă din familia compozeelor, cu florile în capitule mari albe, galbene, roșii sau violete; gherghină (Dahlia cultorum). – Din fr. dahlia. Vezi definitia »

isimeríe (-íi), s. f. – Ecuator. Gr. ἰσημερία „echinocțiu” (DAR). Sec. XVIII, înv. Vezi definitia »

COLIMÁȚIE s.f. Coincidența dintre axa optică a lunetei unui aparat topografic și linia de vizare. [Gen. -iei, var. colimațiune s.f. / < fr. collimation, germ. Kollimation]. Vezi definitia »

FOTONASTÍE s.f. Mișcare a petalelor sau a frunzelor provocată de variația intensității luminii. [< fr. photonastie]. Vezi definitia »