ALELOPATÍE s. f. interacțiune stabilită între plantele superioare prin intermediul diferiților produși metabolici. (< fr. allélopathie) Vezi definitia »

ANALOGÍE s.f. Asemănare între două sau mai multe situații, obiecte, fenomene, noțiuni etc., considerate din anumite puncte de vedere. ♦ Asemănare parțială în ceea ce privește forma sau conținutul a două elemente de limbă, care determină modificarea unuia dintre ele sub influența celuilalt; schimbarea produsă. [Gen. -iei, var. (înv.) analoghie s.f. / < analogie, cf. lat., gr. analogia – raport]. Vezi definitia »

OMOFONÍE s. f. 1. însușirea de a fi omofon. 2. tehnică de compoziție în care o voce predomină, iar celelalte o acompaniază. 3. ansamblu de halucinații în care una dintre voci ocupă o poziție dominantă. (< fr. homophonie) Vezi definitia »

vânătáie s. f., art. vânătáia, g.-d. art. vânătắii; pl. vânătắi Vezi definitia »

MONOFAGÍE s. f. însușire a organismelor monofage. (< fr. monophagie) Vezi definitia »