garoáfă (garoáfe), s. f. – Plantă erbacee ornamentală, parfumată (Dianthus caryophyllus). – Mr. garoaflă. Ngr. γαράφαλον, din ngr. ϰαρυάφυλλον (REW 1727), în parte prin intermediul sb. garofo, garoful, garofan; cf. tc. karafil (› caramfil), it. garofano (ven. garofalo), fr. girofle, cuman. garanful (Kuun 92). După Daničič, III, 108, sb. provine din it. Vezi definitia »

PĂPURÍCĂ, păpurici, s. f. (Reg.) Numele mai multor plante erbacee care cresc de obicei prin locuri umede și mlăștinoase. – Papură + suf. -ică. Vezi definitia »

GLÍFĂ s. f. pictogramă sau ideogramă (incizată în piatră), reprezentând cuvinte întregi într-o formă figurativă. (< fr. glyphe) Vezi definitia »

MACROSPOROFÍLĂ s. f. frunză pe care se dezvoltă macrosporangii. (< fr. macrosporophylle) Vezi definitia »

ELASTÓZĂ s. f. 1. degenerescență a țesutului elastic. 2. albumoză din elastină sub acțiunea acizilor sau enzimelor. (< fr. élastose) Vezi definitia »