DISCHINEZÍE s.f. Alterare a mecanismelor de reglare a activității motorii a organelor contractile; paralizie incompletă. ◊ Dischinezie biliară = încetinire a secreției biliare. [Gen. -iei, scris și diskinezie. / < fr. dyskinésie, cf. gr. dys – dificil, kinesis – mișcare]. Vezi definitia »

OFSETIPÍE s.f. (Poligr.) Tipar ofset. [Gen -iei. / < fr. offsettypie]. Vezi definitia »

ETOPEDÍE s. f. ramură a defectologiei care studiază deficiențele de conduită. (< eto- + -pedie) Vezi definitia »

METAFONÍE s.f. (Fon.) Modificare a calității unei vocale sub influența altei vocale dintr-o silabă învecinată de care este despărțită printr-o consoană. [Gen. -iei. / < fr. métaphonie, cf. gr. meta – lângă, phone – sunet]. Vezi definitia »

-PAREUNÍE elem. „act sexual”. (< fr. -paréunie, cf. gr. pareunomai, a se culca lângă) Vezi definitia »