țélină (-ni), s. f. – Pîrloagă, ogor necultivat. – Var. țălină. Sl. celi(z)na (Miklosich, Slaw. Elem., 52; Cihac, II, 432; Conev 41), cf. bg., slov. celina, sb. cjelina. – Der. țelinos, adj. (deșert, sălbatic). Vezi definitia »

năpârstoacă, năpârstoace s. f. 1. fetiță. 2. (peior.) femeie mică de statură. Vezi definitia »

nóimă (nóime), s. f. – Sens, logică, bun-simț. – Mr. noimă, megl. noimă „semnal”. Ngr. νόημα (Cihac, II, 679; Gáldi 213), cf. alb. noimë. Sec. XVIII. Vezi definitia »

cramúră s.n. (reg.) văicăreală, larmă, huiet, crâșcare, hărmălaie, gălăgie. Vezi definitia »

pilúgă, pilúgi, s.f. (reg.) scobitură în talpa, în vatra sau în pereții unei galerii de mină, în care se introduc capetele stâlpilor și armăturii galeriei. Vezi definitia »