ȚIGARÉTĂ, țigarete, s. f. 1. Țigară. 2. Tub mic de chihlimbar, de os, de lemn etc. (îngustat la unul dintre capete), în care se introduce țigara pentru a o fuma; țigaret. – Din germ. Zigarette. Vezi definitia »

tîngă (-gi), s. f. – Supărare, chin. – Megl. tǫngă. Sl. tąga (Tiktin). Înv. și Mold. – Der. tîng, adj. (mîhnit, necăjit), Mold., rar.; tîngui, vb. (a se lamenta; a plînge, a deplînge), din sl. tągovati (Miklosich, Slaw. Elem., 50; Cihac, II, 411); tînguială, s. f. (jelanie, plîngere); tînguios (var. tînguielnic), adj. (trist, mîhnit, necăjit); tînguitor, adj. (trist). Vezi definitia »

RADIOREZISTÉNȚĂ, radiorezistențe, s. f. (Med.) Rezistență față de radiațiile nocive. [Pr.: -di-o-] – Din fr. radiorésistance. Vezi definitia »

BRÉVĂ s.f. Scrisoare papală mai puțin solemnă decât bula. [< it. breve]. Vezi definitia »

MAJÚSCULĂ s.f. (Adesea adj.) Literă mare, capitală. [< fr. majuscule]. Vezi definitia »