SAPROPÉLIC, -Ă adj. 1. care conține sapropel. 2. capabil să trăiască în sapropel. (< fr. sapropélique) Vezi definitia »

ACÚSTIC, -Ă, acustici, -ce, adj., s. f. I. Adj. Care emite, transmite sau recepționează sunete, care aparține acusticii (II 1), privitor la acustică. ◊ Nervi acustici = a opta pereche de nervi cranieni. Tub acustic = tub lung care servește la transmiterea vocii pe nave, în puțuri minere etc. Cornet acustic = dispozitiv cu ajutorul căruia se recepționează sunete și se înlesnește perceperea lor. II. S. f. 1. Parte a fizicii care se ocupă cu studiul producerii, propagării și recepționării sunetelor. ◊ Acustică arhitecturală = ramură a acusticii care studiază fenomenele legate de propagarea undelor acustice în încăperi. 2. Calitatea de a înlesni o (bună) audiție. – Din fr. acoustique. Vezi definitia »

chislíc, chislícuri, s.n. (reg.) strachină ostășească, gamelă. Vezi definitia »

BAZÁLTIC, -Ă adj. format din bazalt. (< fr. basaltique) Vezi definitia »

ZEOLÍTIC, -Ă adj. Care conține sau posedă proprietățile zeoliților. [Pron. ze-o-. / < fr. zéolitique]. Vezi definitia »